The trip

   Sau calatoria, cum se zice pe romaneste. A inceput din aeroportul Henri Coanda din Bucuresti, unde la ora 16:35 am avut avion catre Istanbul, prima escala din calatoria noastra. Ne-am intalnit acolo si cu prietenii nostrii cu care plecam, Adrian si Mihaela. In aeroport, poti sa iti verifici atat greutatea bagajelor cat si marimea celor de mana ca sa poata intra cum trebuie in compartimentul de deasupra capului din avion. Noi am avut o geanta cu 29,5 kg si una cu 31,2kg, asa ca am mai scos acolo niste haine din cea mai grea si le-am pus in cea mai usoara si ne-am reglat sa fie pe la 30 kg amandoua. La ghiseu, surpriza, tipul de acolo zicea ca la Tarom bagajele sunt limitate la 23 de kg si ca sa platim 100E taxa in plus. I-am explicat omului cum ca noi mergem departe rau si ca nu ei impun limita de bagaje ci Emirates care e compania principala, a mai sapat el in calculator si ne-a acceptat pana la urma. Tot el ne-a facut si check-in-ul, dar doar pe cursa Tarom. Vazand apoi ca Mihaela si cu Adi facusera check-in-ul pana la destinatie, ne-am dus si noi la tipa care le-a facut lor si i-am cerut sa ne faca si noua check-in-ul pana la destinatie. A urmat greaua despartirea de rude si prieteni, s-a lasat cu plasete, jale mare, lacrimi peste lacrimi dar pana la urma, incet incetisor, trecem peste toate controalele si ajungem in zona de duty free a aeroportului. Duty free e un fel de a spune, ca o apa plata la jumate fara taxe costa 7 lei. Jupuiala pe fata, nu altceva. Asa ca am evitat toate magazinele si ne-am dus direct la poarta de imbarcare. De acolo cu autobuzul am fost dusi la avion si ne-am urcat. Zborul a fost scurt, doar o ora, nici nu l-am simtit, in avion am primit un sandvis si un mar de la stewardese... foarte OK.
   La Istanbul, graba mare, aveam o ora si 45 de minute sa ajungem in partea cealalta a aeroportului ca sa prindem zborul de Dubai de la Emirates. Un mers in pas rapid cu o oprire la o toaleta si am ajuns fara probleme. Acolo am fost verificati de viza direct pe net, nici nu s-au uitat daca aveam sau nu viza in pasaport pusa, au folosit sistemul VEVO, a durat cam un minut de fiecare si gata. Ne-am imbarcat de data asta prin tunel direct in avion. Frumos in avion la Emirates, sistemul de entertainment ICE e chiar OK, am vazut un film pe drum, ai o gramada din care poti alege, eu m-am uitat la The Avengers, Simona la What to expect when expecting. Din pacate, la Dubai am asteptat in aer cam o ora pana am primit permisiunea de aterizare. Aici trebuie sa trag o paranteza si sa descriu un pic experienta... araba sa ii zic asa. Zborul de la Istanbul la Dubai a fost plin ochi, foarte multi pasageri fiind de origine araba. Din pacate, arabii nu sunt la fel de atenti cu igiena pe cat suntem noi, asa ca destul de multi au un miros... Apoi, fac foarte, foarte multa mizerie. Cei din fata noastra aruncau pe jos tot ce nu mai foloseau, servetele, paturi, perne, cand ne-am ridicat cu totii si am coborat pe scaunele lor era o mizerie crunta.
   In aeroport in Dubai aveam de stat vreo 10 ore. Cum una trecuse deja din cauza intarzierii zborului de la Istanbul, mai ramasesera 9. Ne-am cautat niste scaune pe care sa ne petrecem noaptea (au unele mai speciale prin salile de asteptare, cu un foot-rest - ca sa poti intinde picioarele un pic cand stai pe ele), apoi am plecat cu randul prin duty-free. Ne asteptam la ceva mai ieftin, dar sincer, ni s-a parut mai scump ca in Romania, asa ca nu ne-am cumparat nimic. Foarte slab si Food Court-ul, trei restaurante in fiecare cap de terminal... intr-un cap e McDonalds, in celalalt e Burger King, mai sunt si cateva no-name-uri, dar oricum, putine pentru cata populatie e in aeroport. In concluzie... aglomeratie. Aglomeratie la coada, nu gasesti masa.... cam urat pentru cat de multe fitze inseamna Dubai-ul totusi. Dupa plimbare, am incercat sa ne lungim pe scaunele alea si sa atipim cate un pic... greu dar merge. E foarte frig in aeroport, aerul conditionat e la putere, asa ca trebuie dormit cu o patura sau cu geaca pe tine.
   Dimineata la 10 si jumate am decolat in sfarsit catre Perth, cu vreo jumatate de ora intarziere cauzata de faptul ca alte zboruri au intarziat si noi asteptam pasageri din zborurile alea. Dubai-Perth e un zbor de 10 ore... lung, foarte, foarte lung. Din nefericire pentru noi, tipa care ne-a facut check-in-ul in Bucuresti nu ne daduse mie si Simonei locuri alaturate... eu eram intr-un colt, ea in altul. Asa ca la urcare, m-am dus la tipa de la Emirates si am rugat-o sa ne schimbe locurile daca mai are cum. Mai erau cateva libere, asa ca ne-a dat locuri alaturate. In zbor, eu am mai vazut vreo doua filme, am si atipit un pic, Simona a dormit si ea ceva, a mai ascultat muzica, ne-am mai plimbat prin avion... lucruri d-astea sa mai treaca timpul.
   Cateva cuvinte despre mancarea de la Emirates... ca fel principal ei iti ofera sa alegi dintre doua tipuri de mancaruri cu carnuri diferite.... pe Istanbul Dubai am avut de ales intre miel si pui iar pe Dubai Perth intre vita si pui. Eu am mers pe miel si vita mai mult de curiozitate, dar de fiecare data puiul sotiei a fost mult mai bun. In rest, o chifla, niste unt, un pic de branza, o salata si un desert, destul de OK per ansamblu. Tava este insa foarte plina, scaunele in Boeing-urile lor sunt cam inghesuite, asa ca te cam chinui sa tai cu cutitul ca daca te aventurezi prea tare poti sa ii tragi un cot in gura lu vecinu foarte usor. Ca bauturi, orice e la discretie, doar sampania se plateste, 10 dolari bucata. Am baut sucuri in principal, dar pe fiecare zbor mi-am luat si cate o bere, pe Istanbul-Dubai un Budweiser si pe Dubai-Perth un Heineken.
   La sosire in Perth ti se da o fisa pe care trebuie sa o completezi cu ce ai prin bagaje si daca ai mancare (care e cam interzisa), medicamente, droguri, arme, daca ai fost prin Africa sau Caraibe in ultimele 6 zile si alte cateva intrebari similare. O completezi in avion si o prezinti la sosire, mai intai la vama unde iar ti se verifica pasaportul si viza, din nou electronic, fara macar sa se uite daca o ai pusa si fizic in pasaport. Acolo te intreaba ce exact ai in pasaport de ai completat cu DA in fisa, noi pusesem la medicamente si i-am zis ca avem niste pastile de raceala, de burta, m-a intrebat daca sunt cu reteta sau "over the counter medicine" adica luate fara reteta, i-am zis a doua varianta si a zis OK si a pus stampila in pasaport cu data intrarii in tara. Apoi am recuperat bagajele cele mari si a urmat inca un control cu fisa si pentru bagajele mari, pe care ne-au pus sa le bagam prin scaner cu raze X din nou. Odata trecut acest pas am iesit in aeroport unde de asteptau prietenii si noii nostrii vecini din Perth cu un stegulet al Australiei... am facut poze... si am iesit afara in aerul rece al noptii (in Perth abia a trecut iarna, noaptea e destul de racoare), am incarcat bagajele in masina lor si gata... ne-am inceput aventura Australiana!