Si a mai trecut un an. S-a sfarsit 2012. Din fericire, nu s-a terminat lumea, ci doar calendarul maias. A fost un an plin pentru noi, un an de cotitura, in care viata noastra a luat o cu totul alta turnura. Anul trecut pe vremea asta inca strangeam acte pentru demararea procedurii de emigrare, nici nu imi echivalasem meseria inca - primul pas in acest proces si iata-ma acum, un an mai tarziu, bucurandu-ne de tot ceea ce are Australia de oferit. A fost un an greu, cu multe privatiuni - e un sentiment foarte nasol atunci cand esti inca in RO si stii ca ai nevoie de una alta dar nu vrei sa iti mai cumperi pentru ca oricum pleci si nu le mai poti lua cu tine. Am cheltuit si o palarie de bani pentru viza si venitul incoace, adica toate economiile noastre si inca ceva pe deasupra. Dar cu toate astea, 2012 a fost un an de care ne vom aduce aminte cu placere, ultimul an de Romania si primul an de Australia.
luni, 31 decembrie 2012
marți, 25 decembrie 2012
The Land Down Under - Merry sa va fie Christmasul!
Ho Ho Ho! Merry Christmas! A venit Craciunul! Chiar mai repede in OZ, la noi cu vreo 6 ore inainte de Romania. Caldura mare, peste 30 de grade, soarele te prajeste bine, asa ca incercam sa stam la racoare.
Foarte ciudat Craciunul pentru noi pe o astfel de caldura. In primul rand, fara zapada, parca nu iti vine sa crezi ca vine Craciunul. Lumea se agita, se fac cumparaturi in draci, cadouri si tot tacamul, se canta colinde... Apropo, sa va povestesc o faza. Ma duc acu cateva zile la un Shopping Centre la cumparaturi, in fata, un grup de chinezi cu orchestra, chitari, viori, trompete, tot tacamul, cantau colinde. Afara caldura de scoti limba de un cot, fetele chineze imbracate in costum de craciunite, eu o asteptam pe Simona care intrase intr-o brutarie sa ia o paine, asudam la greu pe caldura aia si ma uitam la chinezii aia cum imi ziceau ei de Jingle Bells, cum vine mosu prin zapada cu sania si asa mai departe si aveam asa o expresie pe fata... imi venea sa zic ca au innebunit chinezii. Ciudat, foarte ciudat craciunul pentru noi aici.
Foarte ciudat Craciunul pentru noi pe o astfel de caldura. In primul rand, fara zapada, parca nu iti vine sa crezi ca vine Craciunul. Lumea se agita, se fac cumparaturi in draci, cadouri si tot tacamul, se canta colinde... Apropo, sa va povestesc o faza. Ma duc acu cateva zile la un Shopping Centre la cumparaturi, in fata, un grup de chinezi cu orchestra, chitari, viori, trompete, tot tacamul, cantau colinde. Afara caldura de scoti limba de un cot, fetele chineze imbracate in costum de craciunite, eu o asteptam pe Simona care intrase intr-o brutarie sa ia o paine, asudam la greu pe caldura aia si ma uitam la chinezii aia cum imi ziceau ei de Jingle Bells, cum vine mosu prin zapada cu sania si asa mai departe si aveam asa o expresie pe fata... imi venea sa zic ca au innebunit chinezii. Ciudat, foarte ciudat craciunul pentru noi aici.
miercuri, 5 decembrie 2012
The Land Down Under - Coming to Australia
Primesc pe zi ce trece din ce in ce mai multe cereri de informatii despre cum este viata aici, despre cum se ajunge si mai ales daca se merita. Am sa incerc prin acest post sa raspund la o mica parte din ele.
1. Cum este viata aici. In mare, ca si in Romania. Te duci la munca 8 ore pe zi 5 zile pe saptamana. In restul timpului, faci ce vrei. Ai plajele la dispozitie, mai ales acum ca a venit vara, ai shopping centre-urile daca simti portofelul prea greu, ai cinema-uri, concerte, teatre... practic cam aceleasi lucruri pe care le ai si in Romania, poate mai putin oceanul si lucrurile legate de el - gen pescuitul, scuba-diving-ul sau datul cu barca. Diferenta mare fata de Romania este atmosfera in care le faci pe toate... in trafic, desi exista aglomeratie, totusi se circula, semafoarele sunt cat de cat sincronizate, lumea sta linistita in coloana, nu exista bizoni care sa se bage aiurea. De asemenea, se merge cu viteza legala, rar vezi pe cate unul care o ia razna. Nu se claxoneaza, nu sunt probleme, nu exista stres. Apoi, pe unde ai interactiune cu oameni, fie ea la casele de bilete de la diferite evenimente fie cu autoritatile, experienta este in general una placuta. Oamenii sunt foarte politicosi si zambareti, nu exista fetele acre de pe la ghiseele noastre. Sistemul este astfel gandit incat sa te si ajute, asa ca majoritatea problemelor le poti rezolva chiar prin posta, fara a ajunge pe la ghiseele functionarilor publici.
1. Cum este viata aici. In mare, ca si in Romania. Te duci la munca 8 ore pe zi 5 zile pe saptamana. In restul timpului, faci ce vrei. Ai plajele la dispozitie, mai ales acum ca a venit vara, ai shopping centre-urile daca simti portofelul prea greu, ai cinema-uri, concerte, teatre... practic cam aceleasi lucruri pe care le ai si in Romania, poate mai putin oceanul si lucrurile legate de el - gen pescuitul, scuba-diving-ul sau datul cu barca. Diferenta mare fata de Romania este atmosfera in care le faci pe toate... in trafic, desi exista aglomeratie, totusi se circula, semafoarele sunt cat de cat sincronizate, lumea sta linistita in coloana, nu exista bizoni care sa se bage aiurea. De asemenea, se merge cu viteza legala, rar vezi pe cate unul care o ia razna. Nu se claxoneaza, nu sunt probleme, nu exista stres. Apoi, pe unde ai interactiune cu oameni, fie ea la casele de bilete de la diferite evenimente fie cu autoritatile, experienta este in general una placuta. Oamenii sunt foarte politicosi si zambareti, nu exista fetele acre de pe la ghiseele noastre. Sistemul este astfel gandit incat sa te si ajute, asa ca majoritatea problemelor le poti rezolva chiar prin posta, fara a ajunge pe la ghiseele functionarilor publici.
The Land Down Under - Finally a licence!
Si a venit si acea zi. In dimineata asta aveam din nou examen auto. Cazusem deja de doua ori, prima data datorita neobisnuintei cu detaliile condusului in Australia, a doua oara datorita necunoasterii exercitiilor pe care te pun sa le faci. A treia oara insa, ca sa nu mai apara astfel de probleme, ma hotarasem sa iau o ora de condus cu un instructor chiar in zona in care o sa dau examen. Zis si facut, am sunat vineri si m-am programat pentru sambata la ora 12:30 pentru o ora de condus cu un instructor... m-am dus si am inceput, omul foarte deschis mi-a zis ca instructorii de la centrul unde urma sa dau de permis (Midland) au o placere in a te taxa daca atunci cand treci prin intersectie pe verde nu te uiti stanga/dreapta dupa cate unu care poate trece pe rosu. De asemenea, nu toti instructorii sunt atenti sa vada cand te uiti in oglinda retrovizoare - daca doar iti arunci ochii fara sa intorci capul e posibil sa nu te vada, asa ca cel mai bine e sa iti pui oglinda retrovizoare un pic stramba ca sa nu vezi cum trebuie in ea cand iti arunci ochii si sa misti si capul. Detalii d-astea care fac diferenta intre a trece si a pica.
Buuuuun. Si vine ziua de azi, aveam examen la 7 dimineata, eram primul. Cum centrul e la o jumatate de ora buna de condus de casa noastra, m-am trezit pe la 6 fara un sfert si pe la 6 si un pic am luat-o din loc. Ajung pe la fara un sfert, parchez, totul OK, inca nu se deschisesera usile, ma caut de foaia pe care aveam scrisa programarea, cand colo, surpriza ca o uitasem acasa. Nu era bai, ca nu aveam nevoie de ea neaparat, dar alaturi de ea uitasem acasa si pasaportul cu viza cu tot. Si cum alt act de identitate nu aveam... m-au luat toate spumele. Timp sa ma intorc sa il iau cucu... in 10 minute trebuia sa plec pe traseu... ce sa mai, ma luasera toti nervii. Ies instructorii si striga fiecare pe cine are, eu pic la o femeie cam de 40 de ani asa. Ii explic femeii problema mea... ea zice "sorry" da n-am ce-ti face... fara pasaport nu te pot baga... mai sta ce mai sta si ma intreaba "Da nu ti-l poate aduce cineva?" Zic: "Ba da". Ea zice: "Pai ia vezi, ca oricum dureaza o jumatate de ora examenul asa ca ai timp". Am sunat pe Simona care s-a dus si l-a trezit pe saracu Adi si l-a pus pe drum cu pasaportul meu. Eu am iesit pe traseu cu doamna. Foarte draguta, am si conversat mult cu ea, ne-am inteles binisor.
Examenul are 5 parti - in prima conduci dupa cum iti zice ea, in a doua faci primul exercitiu, in a treia iar mai conduci o bucata, in a patra faci al doilea exercitiu si in a cincea conduci inapoi la centru. Condusurile au mers bine, pentru primul exercitiu am intrat intr-o parcare la un Bunnings unde am facut o parcare cu fata si una cu spatele printre masinile parcate. Am gresit un pic la parcarea cu fata ca am calcat cu roata din spate linia, dar nu a fost o greseala capitala. La al doilea exercitiu am facut ceea ce se cheama un "left something behind". Adica instructoarea te pune sa opresti si apoi sa pleci, sa intorci unde poti si unde stii, sa vii pe banda cealalta, sa intorci din nou iar unde poti si unde stii si sa opresti tot in locul in care esti la inceput. Aici iar am facut o mica greseala, si anume am oprit si am dat cu spatele intr-un drive-way ca sa intorc si cand eu oprisem ca sa dau cu spatele a venit unul si m-a depasit. L-am vazut din timp, nu au fost probleme, doar ca ea mi-a zis ca nu trebuia sa aleg genul asta de parcare cu spatele pentru ca incurc traficul, mai bine intram cu fata si ieseam cu spatele. Dar din nou, nu a fost ceva critic.
All in all, a fost bine, ne-am intors la centru unde ea nu a vrut sa imi dea foaia pana nu a venit Adi cu pasaportul meu. Noroc ca si el era aproape si a ajuns in 5 minute si s-a rezolvat totul cu bine. A urmat apoi facutul unei poze si platitul taxei de permis - 120$/5 ani. Alti bani, alta distractie, ma gandeam ca poate permisul asta intra si el in taxa de examen, ca si aia e 70$ si am platit-o de trei ori pana acum da na... aici statul te rezolva rapid dar te si jupoaie de bani. Parca mai bine asa totusi, macar se rezolva treburile cu o bataie mai mica de cap.
Si cam asta a fost cu permisul... m-am intors apoi acasa, m-am schimbat de munca si am plecat la treaba. Pe post de permis am acum o foaie printata de cei de la departament, permisul insusi o sa imi vina in cateva zile in posta. M-am bucurat mult ca am reusit sa il iau azi, ca nu cred ca mai apucam sa mai dau inca odata pana pe 13 decembrie cand fac trei luni de Australia si nu mai puteam conduce cu permisul romanesc.
Cred ca a fost cam ultima interactiune mare pe care o sa o mai am cu autoritatile australiene. De acum incolo, viata se regleaza pe fagasurile normale - munca toata saptamana - weekenduri cu prietenii pe la plaja sau ceva similar. Frumoasa viata, o recomand tuturor.
Buuuuun. Si vine ziua de azi, aveam examen la 7 dimineata, eram primul. Cum centrul e la o jumatate de ora buna de condus de casa noastra, m-am trezit pe la 6 fara un sfert si pe la 6 si un pic am luat-o din loc. Ajung pe la fara un sfert, parchez, totul OK, inca nu se deschisesera usile, ma caut de foaia pe care aveam scrisa programarea, cand colo, surpriza ca o uitasem acasa. Nu era bai, ca nu aveam nevoie de ea neaparat, dar alaturi de ea uitasem acasa si pasaportul cu viza cu tot. Si cum alt act de identitate nu aveam... m-au luat toate spumele. Timp sa ma intorc sa il iau cucu... in 10 minute trebuia sa plec pe traseu... ce sa mai, ma luasera toti nervii. Ies instructorii si striga fiecare pe cine are, eu pic la o femeie cam de 40 de ani asa. Ii explic femeii problema mea... ea zice "sorry" da n-am ce-ti face... fara pasaport nu te pot baga... mai sta ce mai sta si ma intreaba "Da nu ti-l poate aduce cineva?" Zic: "Ba da". Ea zice: "Pai ia vezi, ca oricum dureaza o jumatate de ora examenul asa ca ai timp". Am sunat pe Simona care s-a dus si l-a trezit pe saracu Adi si l-a pus pe drum cu pasaportul meu. Eu am iesit pe traseu cu doamna. Foarte draguta, am si conversat mult cu ea, ne-am inteles binisor.
Examenul are 5 parti - in prima conduci dupa cum iti zice ea, in a doua faci primul exercitiu, in a treia iar mai conduci o bucata, in a patra faci al doilea exercitiu si in a cincea conduci inapoi la centru. Condusurile au mers bine, pentru primul exercitiu am intrat intr-o parcare la un Bunnings unde am facut o parcare cu fata si una cu spatele printre masinile parcate. Am gresit un pic la parcarea cu fata ca am calcat cu roata din spate linia, dar nu a fost o greseala capitala. La al doilea exercitiu am facut ceea ce se cheama un "left something behind". Adica instructoarea te pune sa opresti si apoi sa pleci, sa intorci unde poti si unde stii, sa vii pe banda cealalta, sa intorci din nou iar unde poti si unde stii si sa opresti tot in locul in care esti la inceput. Aici iar am facut o mica greseala, si anume am oprit si am dat cu spatele intr-un drive-way ca sa intorc si cand eu oprisem ca sa dau cu spatele a venit unul si m-a depasit. L-am vazut din timp, nu au fost probleme, doar ca ea mi-a zis ca nu trebuia sa aleg genul asta de parcare cu spatele pentru ca incurc traficul, mai bine intram cu fata si ieseam cu spatele. Dar din nou, nu a fost ceva critic.
All in all, a fost bine, ne-am intors la centru unde ea nu a vrut sa imi dea foaia pana nu a venit Adi cu pasaportul meu. Noroc ca si el era aproape si a ajuns in 5 minute si s-a rezolvat totul cu bine. A urmat apoi facutul unei poze si platitul taxei de permis - 120$/5 ani. Alti bani, alta distractie, ma gandeam ca poate permisul asta intra si el in taxa de examen, ca si aia e 70$ si am platit-o de trei ori pana acum da na... aici statul te rezolva rapid dar te si jupoaie de bani. Parca mai bine asa totusi, macar se rezolva treburile cu o bataie mai mica de cap.
Si cam asta a fost cu permisul... m-am intors apoi acasa, m-am schimbat de munca si am plecat la treaba. Pe post de permis am acum o foaie printata de cei de la departament, permisul insusi o sa imi vina in cateva zile in posta. M-am bucurat mult ca am reusit sa il iau azi, ca nu cred ca mai apucam sa mai dau inca odata pana pe 13 decembrie cand fac trei luni de Australia si nu mai puteam conduce cu permisul romanesc.
Cred ca a fost cam ultima interactiune mare pe care o sa o mai am cu autoritatile australiene. De acum incolo, viata se regleaza pe fagasurile normale - munca toata saptamana - weekenduri cu prietenii pe la plaja sau ceva similar. Frumoasa viata, o recomand tuturor.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)