Dupa ce am terminat pe 14 cu documentele, m-am pus pe asteptat. In fiecare dimineata, ma trezeam pe la 7 si deschideam calculatorul pentru a vedea daca am primit vreun mail (diferenta de fus orar intre noi si Adelaide unde e centrul de procesare a vizelor este de 7 ore, deci la 7 dimineata la noi la ei e 14 dupa amiaza). Stand si pe alte forumuri, in special pe PomsInOz si emigrare.info, am remarcat la un moment dat ca la unii vizele vin rapid, a doua zi dupa medicale, in timp ce la altii nu vin cu saptamanile. Nimeni nu reusea sa vada un pattern, o ceva dupa care sa te ghidezi ca sa aflii cam cat mai ai de asteptat... ce sa mai, e o nenorocire asteptarea asta.
In sfarsit, pe 21 iunie, satul de asteptare, dupa ce dimineata la 7 am deschis calculatorul si iar nu aveam nici un mail, m-am hotarat sa ii scriu CO-ului si sa il intreb daca mai e nevoie de ceva. Dupa 5 minute de la trimiterea mailului meu, am primit un raspuns... era chiar viza insasi. Am citit mailul cu mana tremuranda pe mouse de cateva ori, pana m-am convins ca e real, si apoi m-am pus pe dat telefoane sa o anunt si pe Simona care era la munca, pe parinti... M-am dus apoi inainte de munca la magazin si am luat o sticla de Grants ca sa sarbatoresc si cu sefii... de acu incolo, Doamne ajuta si sa speram ca viata noastra down under va fi mai buna decat cea de pe plaiurile mioritice.
vineri, 22 iunie 2012
Pasul 4 - Medicalele si PCC
Dupa cum ziceam, ne-a dat mail CO-ul si ne-a zis ca a verificat toate actele pe care le urcasem pe site si mai vrea de la sufletul nostru examenul medical si PCC - Police Clearance Certificates - Caziere pe limba noastra.
Din pacate, chiar in perioada asta Simona s-a imbolnavit, fapt ce ne-a facut sa amanam medicalele vreo saptamana, pana si-a revenit. Programarea la IOM la medicale oricum se facea cam peste o saptamana, asa ca am sunat pe 31 mai si ne-am programat pentru 7 iunie.
Intre timp, am tras o fuga si la noi acasa la Valcea pentru a face rost de caziere - se elibereaza pe loc, trebuie platita o taxa de 10 RON si luat un timbru fiscal de 2 RON. Din nefericire, nu sunt bilingve, asa ca trebuie facuta o traducere legalizata - costa si asta cam un milion pentru ambele caziere. Desi au iesit pe loc, traducerea a durat 2-3 zile, dar nu a fost o problema ca oricum amanasem medicalele cu o saptamana.
De tinut minte este ca atunci cand te contacteaza, CO-ul iti da termen de 28 de zile ca sa faci ce iti cere sau macar sa ii trimiti o dovada cum ca esti in procesul de a face.
Buuun... sa trecem la medicale. Programarea am avut-o joi pe 7 iunie la 11 dimineata, la IOM in Bucuresti, pe strada Viitorului la numarul 11. Am fost punctuali si ne-a preluat rapid o secretara de pe acolo care a deschis sistemul de eHealth australian si a inceput sa ne bage detaliile personale acolo. De spus aici ar mai fi ca atunci cand faci programare, ei cauta in sistem sa vada daca apar ambii aplicanti de pe viza. Simona nu aparea, asa ca am trimis un mail catre Health Strategies (adresa de mail este health.strategies@immi.gov.au) in care le-am explicat situatia si i-am rugat sa verifice si ei in sistem cum sta treaba. Mi-au raspuns dupa doua zile si totul a fost OK.
Deci ziceam ca ne-a preluat o tipa care ne-a bagat datele in sistem, ne-a luat banii (109$ australieni la cursul BNR pentru fiecare) si ne-a facut cate o poza tip pasaport. Apoi ne-a trimis la o doctorita care ne-a cantarit si ne-a luat probe de sange si urina. Apoi la o a doua doctorita unde ne-am dezbracat la chiloti si ne-a pipait un pic si ascultat pe la plamani - a durat in total vreo 5 minute. Dupa toata tevatura asta, ne-au trimis la Medlife in Cotroceni unde am facut o radiografie la plamani - aici am asteptat un pic ca era coada si apoi dupa ce o faci iar astepti vreo 20 de minute sa o developeze sa vada ca a iesit cum trebuie. Si cam asta a fost. Medicalele au fost urcate de ei pe site luni 11 iunie, pe 12 iunie CO-ul lea trimis mai departe catre doctorii australieni - medicalele au devenit deci reffered si pe 14 iunie au aparut finalised.
Pe 13 iunie insa... surpriza... pe la ora 10 jumate asa, tocmai ma asezasem mai confortabil in scaunul de la munca si bagam mare acolo la o cladire, cand pe usa intra trei persoane, doua femei si un barbat. Una din femei zice ca-s de la Ambasada Australiei din Belgrad si ca vor sa vorbeasca cu sefu... Mi-a picat fata pe loc. M-am ridicat insa rapid, am invitat oamenii sa ia loc la o masa chiar langa sefu, m-am asezat langa ei si am inceput interviul... venisera sa verifice daca chiar fac proiectare in constructii si nu bat campii. Cum seful era la un metru distanta, desi nu participa activ la discutie, ma lasa pe mine sa vorbesc, si-au dat seama ca nu bat campii ca doar na, era omu de fata. De vorbit am vorbit in engleza, barbatul si una dintre femei nu vorbeau romana iar cealalta femeie era doar traducatoare. M-au intrebat mai intai cateva lucruri generale, de cand lucrez aici, ce post am... lucruri d-astea, pe care le aveau oricum scrise in aplicatia mea ca o aveau printata pe toata, dar voiau doar sa le verifice. M-au luat cu fisa postului, daca chiar fac tot ce am scris in ea si le-am explicat ca da, nu am batut campii. Apoi m-au rugat sa le arat un proiect la care lucrez... le-am aratat niste planse cu numele meu in cartus si au parut multumiti. Au intrebat si daca pot vorbi cu seful direct, le-am zis sigur ca da, da nu au vrut sa vorbeasca neaparat cu el, ci doar sa stie daca au acces. Dupa vreo 10 minute, s-au ridicat, au zis ca-s multumiti ca totul e OK si s-au carat... supriza totala, nu au dat nici macar un telefon inainte, nimic. Noroc ca eram pe la munca si nu plecat pe vreun santier.
Pe 14 iunie, odata cu finalizarea medicalelor am pus si cazierele apoi am dat un mail catre CO spunandu-i ca am pus tot ce a vrut el si m-am pus pe asteptat...
Din pacate, chiar in perioada asta Simona s-a imbolnavit, fapt ce ne-a facut sa amanam medicalele vreo saptamana, pana si-a revenit. Programarea la IOM la medicale oricum se facea cam peste o saptamana, asa ca am sunat pe 31 mai si ne-am programat pentru 7 iunie.
Intre timp, am tras o fuga si la noi acasa la Valcea pentru a face rost de caziere - se elibereaza pe loc, trebuie platita o taxa de 10 RON si luat un timbru fiscal de 2 RON. Din nefericire, nu sunt bilingve, asa ca trebuie facuta o traducere legalizata - costa si asta cam un milion pentru ambele caziere. Desi au iesit pe loc, traducerea a durat 2-3 zile, dar nu a fost o problema ca oricum amanasem medicalele cu o saptamana.
De tinut minte este ca atunci cand te contacteaza, CO-ul iti da termen de 28 de zile ca sa faci ce iti cere sau macar sa ii trimiti o dovada cum ca esti in procesul de a face.
Buuun... sa trecem la medicale. Programarea am avut-o joi pe 7 iunie la 11 dimineata, la IOM in Bucuresti, pe strada Viitorului la numarul 11. Am fost punctuali si ne-a preluat rapid o secretara de pe acolo care a deschis sistemul de eHealth australian si a inceput sa ne bage detaliile personale acolo. De spus aici ar mai fi ca atunci cand faci programare, ei cauta in sistem sa vada daca apar ambii aplicanti de pe viza. Simona nu aparea, asa ca am trimis un mail catre Health Strategies (adresa de mail este health.strategies@immi.gov.au) in care le-am explicat situatia si i-am rugat sa verifice si ei in sistem cum sta treaba. Mi-au raspuns dupa doua zile si totul a fost OK.
Deci ziceam ca ne-a preluat o tipa care ne-a bagat datele in sistem, ne-a luat banii (109$ australieni la cursul BNR pentru fiecare) si ne-a facut cate o poza tip pasaport. Apoi ne-a trimis la o doctorita care ne-a cantarit si ne-a luat probe de sange si urina. Apoi la o a doua doctorita unde ne-am dezbracat la chiloti si ne-a pipait un pic si ascultat pe la plamani - a durat in total vreo 5 minute. Dupa toata tevatura asta, ne-au trimis la Medlife in Cotroceni unde am facut o radiografie la plamani - aici am asteptat un pic ca era coada si apoi dupa ce o faci iar astepti vreo 20 de minute sa o developeze sa vada ca a iesit cum trebuie. Si cam asta a fost. Medicalele au fost urcate de ei pe site luni 11 iunie, pe 12 iunie CO-ul lea trimis mai departe catre doctorii australieni - medicalele au devenit deci reffered si pe 14 iunie au aparut finalised.
Pe 13 iunie insa... surpriza... pe la ora 10 jumate asa, tocmai ma asezasem mai confortabil in scaunul de la munca si bagam mare acolo la o cladire, cand pe usa intra trei persoane, doua femei si un barbat. Una din femei zice ca-s de la Ambasada Australiei din Belgrad si ca vor sa vorbeasca cu sefu... Mi-a picat fata pe loc. M-am ridicat insa rapid, am invitat oamenii sa ia loc la o masa chiar langa sefu, m-am asezat langa ei si am inceput interviul... venisera sa verifice daca chiar fac proiectare in constructii si nu bat campii. Cum seful era la un metru distanta, desi nu participa activ la discutie, ma lasa pe mine sa vorbesc, si-au dat seama ca nu bat campii ca doar na, era omu de fata. De vorbit am vorbit in engleza, barbatul si una dintre femei nu vorbeau romana iar cealalta femeie era doar traducatoare. M-au intrebat mai intai cateva lucruri generale, de cand lucrez aici, ce post am... lucruri d-astea, pe care le aveau oricum scrise in aplicatia mea ca o aveau printata pe toata, dar voiau doar sa le verifice. M-au luat cu fisa postului, daca chiar fac tot ce am scris in ea si le-am explicat ca da, nu am batut campii. Apoi m-au rugat sa le arat un proiect la care lucrez... le-am aratat niste planse cu numele meu in cartus si au parut multumiti. Au intrebat si daca pot vorbi cu seful direct, le-am zis sigur ca da, da nu au vrut sa vorbeasca neaparat cu el, ci doar sa stie daca au acces. Dupa vreo 10 minute, s-au ridicat, au zis ca-s multumiti ca totul e OK si s-au carat... supriza totala, nu au dat nici macar un telefon inainte, nimic. Noroc ca eram pe la munca si nu plecat pe vreun santier.
Pe 14 iunie, odata cu finalizarea medicalelor am pus si cazierele apoi am dat un mail catre CO spunandu-i ca am pus tot ce a vrut el si m-am pus pe asteptat...
luni, 18 iunie 2012
Pasul 3 - aplicatia de viza
Buuun.... am ajuns pe 17 mai sa am sponsorizarea de la guvernul Australiei de Vest (WA). Pe 19 mai, adica doua zile mai tarziu, seara dupa servici, m-am apucat sa fac aplicatia de viza. Aceasta se face online, pe site-ul Departamentului de Cetatenie si Immigrare (Department of Immigration And Citizenship - DIAC). Aici odata inceputa aplicatia, completezi formulare electronice cu datele tale personale. Lucrurile nu sunt prea complicate. Dupa cum am mai zis, completezi pentru tine ca aplicant principal si pentru sotie ca aplicant secundar. La sfarsitul formularelor online vine treaba cu plata - e acelasi sistem ca la orice magazin online de plata cu cardul. Aici au fost niste mici probleme, in sensul ca pe cardul pe care il am eu, pentru protectie impotriva furtului, banca a pus o limita de 50 de milioane (5000RON) pe tranzactie. Cum viza costa 2960$ AUD, adica aproximativ 104 milioane (10400RON), a fost nevoie sa ma adresez bancii cu o cerere sa renunte la acea limita impusa pentru siguranta mea in cazul in care pierd sau imi este furat cardul. Din cauza asta a aparut si intarzierea dintre 17 mai cand am primit sponsorizarea si 19 mai cand am depus de viza.
OK, odata aplicatia facuta si platita, primesti in cateva ore un mail automat in care ti se spune ce acte trebuie sa uploadezi. Tot pe site la DIAC exista o sectiune unde intrii cu ajutorul datelor personale (iti fac ei un fel de cont la care iti pui si o parola) si unde ai un spatiu la ei pe server sa urci fisiere - adica actele scanate, in format PDF sau JPEG. Mare atentie aici, fiecare fisier nu are voie sa treaca de 500kb parca. Si incepi sa urci la acte: copii dupa pasaport, copii dupa certificate de nastere, diploma, scrisori de recomandare, fotografii tip pasaport si asa mai departe. Printre ele este si un formular (FORM 80 se cheama), care trebuie completat atat de tine ca aplicat principal cat si de sotie ca aplicant secundar (practic faci doua formulare d-astea) si in care te itnreaba si detalii despre parinti, frati si surori, plus o gramada de detalii despre tine (inclusiv cum stai cu armata - ai facut sau nu) si asa mai departe. Lung formularul, peste 15 pagini, dar na... il completezi pe calculator, printezi, semnezi, scanezi si uploadezi pe site la ei acolo.
Odata terminata partea cu uploadatul actelor, nu iti ramane decat sa astepti sa fii contactat de catre ei. Cu tot cu urcatul actelor pe care le aveam deja scanate in calculator, toata aplicatia a durat vreo 3 ore si jumatate. Toate actele se pun atat in original scanat color cat si in traducere legalizata pentru actele care nu sunt bilingve. Apoi... Doamne ajuta... in fiecare dimineata deschizi mailul cu speranta ca te-au contactat... asteptarea e groaznica.
La noi nu a durat prea mult, am facut aplicatia pe data de 19, (de fapt pe 18 mai, vineri seara, dar cu fusul orar ei au inregistrat-o ca fiind pusa sambata dimineata, deci pe 19 mai) si pe 28 mai, la 9 zile distanta, a venit mailul de la CO (Case Officer) - Team 6 la centrul de procesare a vizelor din Adelaide.
OK, odata aplicatia facuta si platita, primesti in cateva ore un mail automat in care ti se spune ce acte trebuie sa uploadezi. Tot pe site la DIAC exista o sectiune unde intrii cu ajutorul datelor personale (iti fac ei un fel de cont la care iti pui si o parola) si unde ai un spatiu la ei pe server sa urci fisiere - adica actele scanate, in format PDF sau JPEG. Mare atentie aici, fiecare fisier nu are voie sa treaca de 500kb parca. Si incepi sa urci la acte: copii dupa pasaport, copii dupa certificate de nastere, diploma, scrisori de recomandare, fotografii tip pasaport si asa mai departe. Printre ele este si un formular (FORM 80 se cheama), care trebuie completat atat de tine ca aplicat principal cat si de sotie ca aplicant secundar (practic faci doua formulare d-astea) si in care te itnreaba si detalii despre parinti, frati si surori, plus o gramada de detalii despre tine (inclusiv cum stai cu armata - ai facut sau nu) si asa mai departe. Lung formularul, peste 15 pagini, dar na... il completezi pe calculator, printezi, semnezi, scanezi si uploadezi pe site la ei acolo.
Odata terminata partea cu uploadatul actelor, nu iti ramane decat sa astepti sa fii contactat de catre ei. Cu tot cu urcatul actelor pe care le aveam deja scanate in calculator, toata aplicatia a durat vreo 3 ore si jumatate. Toate actele se pun atat in original scanat color cat si in traducere legalizata pentru actele care nu sunt bilingve. Apoi... Doamne ajuta... in fiecare dimineata deschizi mailul cu speranta ca te-au contactat... asteptarea e groaznica.
La noi nu a durat prea mult, am facut aplicatia pe data de 19, (de fapt pe 18 mai, vineri seara, dar cu fusul orar ei au inregistrat-o ca fiind pusa sambata dimineata, deci pe 19 mai) si pe 28 mai, la 9 zile distanta, a venit mailul de la CO (Case Officer) - Team 6 la centrul de procesare a vizelor din Adelaide.
vineri, 15 iunie 2012
Pasul 2 - sponsorizarea
Ufff... ce de timp a trecut de cand nu am mai scris. Revin insa azi cu un post despre pasul al doilea, obtinerea sponsorizarii.
Dupa cum spuneam, am obtinut pe 9 martie acreditarea din partea Engineers Australia a diplomei de inginer constructor. Buuun. Urmatorul pas era sa depunem actele pentru sponsorizare. Aveam insa o problema, pentru a putea obtine viza, sotiei mele i se cerea un test IELTS in care sa obtina macar media 4,5, altfel ni se cereau circa 4000 de dolari pentru niste cursuri obligatorii de engleza in momentul in care ajungi acolo. Bani pe care evident ca nu ii aveam. Din pacate insa, nici Simona nu stie engleza la un nivel ridicat, asa ca de prin februarie-martie ne-am apucat de meditatii. Din recomandari am gasit o profesoara de engleza oarecum specializata in teste IELTS si am inceput pregatirea, programandu-ne la un test IELTS pe 21 aprilie si pe 26 mai, de siguranta in caz ca la primul test nu reuseste sa ia nota necesara. Din fericire, Simona s-a pus cu burta pe carte si a reusit sa ia din prima nota necesara, rezultatul aflandu-l pe 11-12 mai, ca asa e la IELTS, rezultatul se da la 2 saptamani dupa ce ai dat testul. De teama acestui rezultat, am amanat un pic aplicarea pentru sponsorizare, pentru ca odata obtinuta sponsorizarea este valabila doar 3 luni, timp in care trebuie sa depui de viza, altfel expira si te-ai chinuit degeaba. Asa ca pe 7 mai am depus de sponsorizare...
Procedeul e simplu, ce descriu acum se aplica doar pentru statul Western Australia. Intrii pe site-ul guvernului lor si incepi o noua aplicatie electronica. Completezi tot felul de formulare, nume si prenume, adresa, date de prin pasaport, cand ai terminat studiile, de cati ani lucrezi... chestii d-astea, apoi au un set de intrebari despre Australia de Vest.. de unde ai auzit de zona asta, daca te-ai interesat cat costa viata p-aci, daca ai destui bani sa supravietuiesti pana iti gasesti job, de unde stii ca jobul tau e in demand in statul asta... lucruri la care raspunsurile trebuie sa fie destul de documentate... din fericire, si aici forumul emigrare.info si-a dovedit valoarea. La sfarsit iti cer 3 fisiere, in format PDF, WORD sau JPEG: un scan color al testului IELTS, un scan color al echivalarii diplomei (echivalare pe care o primisem pe 9 martie) si un CV. Apoi te baga intr-o pagina unde platesti cu cardul o taxa de 200 de dolari australieni (aprox 7,5 milioane de lei vechi, 750RON). Plata se face ca pe orice alt site, ai nevoie de un card care sa fie deblocat pentru plati facute pe internet. Eu am unul MasterCard de la MKB Romexterra Bank - mai nou, Nextebank, ca s-a rebranduit. Dupa ce ai facut aplicatia, dureaza o ora, o ora jumate, incepe marea asteptare... la mine a durat in total 10 zile, pe 17 mai venind raspunsul dorit in forma unei scrisori PDF si a unui contract PDF cum ca te obligi ca in cazul in care obtii viza cu sponsorizarea asta sa lucrezi si sa traiesti doi ani in Western Australia, contract pe care trebuie sa il printezi, sa il semnezi, sa il scanezi color si sa il trimiti lor ca odata ce il primesc sa poata sa iti confime ei sponsorizarea la DIAC. Si cam asta e procedeul... nimic prea complicat.
Dupa cum spuneam, am obtinut pe 9 martie acreditarea din partea Engineers Australia a diplomei de inginer constructor. Buuun. Urmatorul pas era sa depunem actele pentru sponsorizare. Aveam insa o problema, pentru a putea obtine viza, sotiei mele i se cerea un test IELTS in care sa obtina macar media 4,5, altfel ni se cereau circa 4000 de dolari pentru niste cursuri obligatorii de engleza in momentul in care ajungi acolo. Bani pe care evident ca nu ii aveam. Din pacate insa, nici Simona nu stie engleza la un nivel ridicat, asa ca de prin februarie-martie ne-am apucat de meditatii. Din recomandari am gasit o profesoara de engleza oarecum specializata in teste IELTS si am inceput pregatirea, programandu-ne la un test IELTS pe 21 aprilie si pe 26 mai, de siguranta in caz ca la primul test nu reuseste sa ia nota necesara. Din fericire, Simona s-a pus cu burta pe carte si a reusit sa ia din prima nota necesara, rezultatul aflandu-l pe 11-12 mai, ca asa e la IELTS, rezultatul se da la 2 saptamani dupa ce ai dat testul. De teama acestui rezultat, am amanat un pic aplicarea pentru sponsorizare, pentru ca odata obtinuta sponsorizarea este valabila doar 3 luni, timp in care trebuie sa depui de viza, altfel expira si te-ai chinuit degeaba. Asa ca pe 7 mai am depus de sponsorizare...
Procedeul e simplu, ce descriu acum se aplica doar pentru statul Western Australia. Intrii pe site-ul guvernului lor si incepi o noua aplicatie electronica. Completezi tot felul de formulare, nume si prenume, adresa, date de prin pasaport, cand ai terminat studiile, de cati ani lucrezi... chestii d-astea, apoi au un set de intrebari despre Australia de Vest.. de unde ai auzit de zona asta, daca te-ai interesat cat costa viata p-aci, daca ai destui bani sa supravietuiesti pana iti gasesti job, de unde stii ca jobul tau e in demand in statul asta... lucruri la care raspunsurile trebuie sa fie destul de documentate... din fericire, si aici forumul emigrare.info si-a dovedit valoarea. La sfarsit iti cer 3 fisiere, in format PDF, WORD sau JPEG: un scan color al testului IELTS, un scan color al echivalarii diplomei (echivalare pe care o primisem pe 9 martie) si un CV. Apoi te baga intr-o pagina unde platesti cu cardul o taxa de 200 de dolari australieni (aprox 7,5 milioane de lei vechi, 750RON). Plata se face ca pe orice alt site, ai nevoie de un card care sa fie deblocat pentru plati facute pe internet. Eu am unul MasterCard de la MKB Romexterra Bank - mai nou, Nextebank, ca s-a rebranduit. Dupa ce ai facut aplicatia, dureaza o ora, o ora jumate, incepe marea asteptare... la mine a durat in total 10 zile, pe 17 mai venind raspunsul dorit in forma unei scrisori PDF si a unui contract PDF cum ca te obligi ca in cazul in care obtii viza cu sponsorizarea asta sa lucrezi si sa traiesti doi ani in Western Australia, contract pe care trebuie sa il printezi, sa il semnezi, sa il scanezi color si sa il trimiti lor ca odata ce il primesc sa poata sa iti confime ei sponsorizarea la DIAC. Si cam asta e procedeul... nimic prea complicat.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)