The Land Down Under - Perth Arena

   Am fost in weekend la recent deschisa Perth Arena la concertul formatiei Nickelback. Perth Arena este o noua sala polivalenta construita in centrul orasului. Functioneaza ca sala de sport (este casa echipei de baschet Perth Wildcats) si ca sala de evenimente. Are o capacitate de vreo 15000 de locuri, iar la acest concert au fost aproximativ 20000 de oameni (diferenta o fac oamenii care nu au stat pe scaune ci au stat in picioare pe terenul de baschet). Construita cu o arhitectura foarte moderna, cladirea nu are decat cativa pereti drepti.

   Foarte moderna si la interior, are multe baruri si mini-restaurante de unde iti poti cumpara de mancare pe perioada evenimentelor. La concert, mi-am luat si eu un pahar de suc si o punga de chips (adica cartofi prajiti). Inauntru, sala este uluitor de mare iar tribunele mi s-au parut foarte abrupte, dar abordabile. Lume pestrita, ca la un concert rock. O particularitate despre australience... nu se sfiesc sa se urce pe cele mai inalte tocuri si sa poarte cea mai scurta rochie sau fusta posibila chiar daca sunt la fel de late ca Titanicul si il depasesc chiar in greutate. De asemenea, in Australia o sa vedeti foarte multe persoane tatuate...  este practic un mod de viata sa fii tatuat aici. Asadar, sa revin, nu e tocmai cea mai frumoasa priveliste cand vezi o rockerita lata de abia incape pe usa urcata pe niste tocuri imense, cu o fusta pana sub fund si tatuata pe un sfert din corp... si vezi destul de multe, mai ales la un astfel de concert. In rest, atmosfera OK, organizare perfecta, se intra rapid desi vine destul de multa lume odata, inghesuiala este mai mult decat suportabila.
   In deschidere a cantat formatia Jackson Firebird... un pic prea hard-rock pentru gustul meu, dar nu s-au intins prea mult. A venit apoi main-eventul, fomatia Nickelback. Baietii au fost la inaltime, show-ul a fost de nota 10. Sonorizarea a fost excelenta, hiturile formatiei curgand unul dupa altul. In incheiere, va pun cateva poze facute de mine la concert:

   Nu aruncati cu pietre pentru calitatea pozelor, au fost facute cu telefonul. Va mai pun si un link catre Youtube la melodia mea preferata de la Nickelback - When we stand together:

The Land Down Under - A car

   Inca de cand am ajuns in Perth am descoperit ca modul de trai de aici este diferit fata de cel din Romania. Lucru logic ati putea spune. Sigur, asa este, doar ca pentru noi, cei care am venit aici pe un buget mai restrans, aceasta diferenta a venit cu cateva neajunsuri, poate cel mai mare dintre acestea fiind tocmai marimea orasului Perth.
   Desi ca populatie este poate un pic mai mic fata de Bucuresti, ca suprafata este de peste 20 de ori mai mare (Bucurestiul are 285kmp in timp ce Perth-ul are 5836kmp). Motivul este simplu, aici foarte putina lume sta la bloc - practic doar prin zona centrala - in rest lumea sta la casa. Acest lucru aduce cu sine trei probleme - in primul rand ca sa ajungi de la A la B timpul calatoriei este maricel (pentru a traversa orasul faci peste doua ore cu mijloacele de transport in comun - poate chiar mai mult daca nu reusesti sa folosesti trenul si mergi doar cu autobuzul), in al doilea rand nu prea iti permiti sa traiesti in nord si sa lucrezi in sudul orasului de exemplu (faci peste o ora mergand cu masina pe autostrada - adica nu stai in trafic ca in Bucuresti si tot dureaza) si trei, nu exista magazine mici de cartier.
   Pentru noi, ca nou veniti, in special ultima treaba ne-a deranjat multicel. Daca stai in centru, atunci da, poti oricand sa cobori din bloc si gasesti aproape un magazin de unde sa iti iei o paine sau ceva maruntisuri de genul asta. Dar daca stai in suburbii, atunci nu exista astfel de magazine. Absolut deloc. Deci, pentru orice cumparaturi trebuie sa mergi la un shopping centre. Care de obicei nu este tocmai peste strada - ci la vreo 15-30 de minute cu autobuzul. Evident ca existand distanta asta nu iti convine sa te duci zilnic, asa ca atunci cand te duci tinzi sa ai multe de cumparat si deci, multe de carat acasa pe autobuz. Adaugand la acest hai sa zic disconfort faptul ca daca ai vreo problema un spital este la peste jumatate de ora de mers cu masina sau sa iesi si tu sa vezi orasul inseamna un mers de o ora cu autobuzul dus si inca una intors (care autobuze, in weekend vin o data pe ora si care, din cauza marimii orasului nici nu acopera toate zonele in acelasi mod in are o face RATB-ul in Bucuresti) descoperi rapid nevoia de a avea o masina.
   Asa am patit si noi... asa ca inca din primele zile de Australia am inceput sa ne gandim la o masina. Cum insa eram pe buget redus si nici nu stiam cand ne vom gasi servici, am stat si doar ne-am uitat, rugandu-ne de bunii nostrii vecini cand aveam cate o nevoie sau cand mergeau ei la shopping sa ne ia si pe noi. Acum insa, ca ne-am angajat, a venit timpul sa ne cumparam si o masina.
   Buun. Si s-a pus intrebarea - sa cumparam una la un 3-4000$ cu banii jos sau sa luam una la un 14-15000$ in rate? Facand un calcul am ajuns la concluzia ca o rata la masina aici este mai mult decat suportabila, mai ales tinand cont de faptul ca de castigat castig binisor si ca totusi 15000$ inseamna cam 30% din salariul mediu australian anual (cu alte cuvinte, comparand cu Romania, la un salariu mediu de 500 de Euro/luna care inseamna 500*12=6000Euro pe an - 30% din acesta inseamna 2000 Euro - deci un credit de 15000$ aici este echivalentul unuia de 2000Euro in Romania) am ajuns la concluzia ca se merita sa ne cautam o masina mai buna cu care sa avem cat mai putine probleme mai ales ca pe aici serviciile sunt foarte scumpe (ora de manopera la un service auto este in jurul valorii de 100$).
   Problema pentru noi era insa ca nu lucram decat de doua saptamani. Un mail la banca ne-a lamurit rapid - trebuie sa avem minim 3 luni lucrate daca vrem sa discutam cu ei despre orice tip de credit. Dar, la dealerii auto de pe aici se ofera finantare prin tot felul de agentii oarecum nebancare, asa ca am fost sfatuiti sa ne interesam. Cum insa nu stiam exact la care, ca sunt foarte multi, l-am luat si eu la rand pe cel mai proeminent dintre ei (adica singurul de care auzisem ca isi facea foarte multa reclama - John Hughes), m-am uitat pe site la el, am vazut ca avea o masina cum imi doream eu la Second Hand - mi se pusese pata inca din Romania pe Nissan Dualis (Qashqai i se zice in Europa - dar este foarte scump, trece de 20.000$ chiar si second hand) sau pe o Honda Accord (Accord Euro ii zice aici la modelul care este pe la noi - australienii au alt Accord care nu mi se pare la fel de frumos ca cel de la noi - asta se gasea in jurul a 15000$ cum ne propusesem noi) si am dat un telefon. Omul m-a tot vrajit ca sa vin acolo ca se rezolva cu finantarea. Masina - o Honda Accord Euro Luxury era aproape 17000$ - cam mult totusi si parca nu eram chiar asa de convins... mai cautand am reusit sa gasesc la alt dealer (unul aproape de noi, ca John Hughes e in sud si noi stam in nord) o Honda Accord Euro asa cum voiam la un pret mai mic - am dat rapid deci un telefon. Asta se intampla vinerea trecuta. La telefon i-am explicat omului problema mea, ca eu nu pot sa iau credit de la banca pentru ca nu lucrez decat de doua saptamani si omu mi-a zis, OK, zi-mi la ce companie lucrezi si ce salariu ai si pun eu o intrebare la baietii de la finantare cu care lucram noi. M-a sunat mai tarziu ca a vorbit si ca imi ofera finantare fara probleme chiar si fara avans la masina, deci sa ma duc sa o vad. Sambata dimineata m-am dus cu Stefan sa vad masina, o Honda Accord Euro neagra metalizat, full option - are pana si navigatie - care arata foarte bine atat la exterior cat si la interior. Am facut un test drive - motorul este de 2,4L DOHC pe benzina, cutie automata tip-tronic... ce sa mai, chiar mi-a placut mult, asa ca am semnat precontractul. Nu am putut sa iau masina acasa pe motivul ca fiind sambata, bancile sunt inchise si dealerul nu se poate duce cu actele mele la banca, asa ca ramane pe luni. De asemenea, omul mi-a zis ca masina are garantie 3 luni - asa e legea in Australia, daca vinzi ca dealer o masina cu peste 4000$ esti obligat ca 3 luni sa ii dai garantie, dar daca vreau pentru 2200$ ei imi pot oferi si o garantie pe 3 ani sau 200.000km. Tinand cont ca masina e totusi SH, am preferat sa iau si garantia asta, dar am mai negociat cu ei si mi-au redus pretul la 1800$. A ramas sa ma sune ei luni cand sunt actele gata si sa vin sa iau masina.
   Luni pe la pranz, suna telefonul, totul e gata, ma pot duce sa o iau. Asa ca am plecat mai repede de la munca (desi dealerul e relativ aproape, autobuzul ocoleste foarte mult incat de la munca pana acolo am facut cam o ora si 20 de minute, trecand si pe langa casa unde m-am intalnit si cu Simona - ea nu vazuse masina inca, ma lasase pe mine sa imi fac damblaua cu masina si ne-am dus la dealer. Acolo am semnat 4-5 acte (contractul de finantare, de vanzare cumparare, asigurarea si alte astfel de chestii) si gata, dupa o jumatate de ora aveam masina.
   Cred ca ce ne-a impresionat in tot acest proces al cumpararii masinii este lipsa birocratiei si usurinta in a obtine un credit. Ca acte mi s-a cerut doar un fluturas de la munca si o copie dupa pasaport si permisul de conducere, nimic altceva. Faptul ca poti de vineri pana luni sa iti cumperi o masina facand si credit mi s-a parut de-a dreptul fenomenal, in Romania imi crestea barba pana obtineam vreo finantare de la banca pentru o masina si semnam la acte de ma saturam. Intr-adevar, e altfel viata la canguri aici si parca pe zi ce trece descoperim ca tot sistemul este gandit pentru oameni si nu pentru a iti face viata amara ca in Romania.

The Land Down Under - Ceva nou

   Iar nu am mai scris de mult... problema e ca vin seara de la lucru, destul de obosit pentru ca merg si cu autobuzul pe care trebuie sa il schimb si nu prea mai am chef de calculator in general. Am descoperit ca autorul meu preferat Clive Cussler are aici o gramada de carti scoase fata de ce era in Romania si imi petrec timpul citind seara.
   Cu munca... merge bine. Lumea este relaxata, linistita, se munceste mult dar desi in teorie muncesc mai mult decat in RO munca in sine este mai usoara, deoarece o faci in timp util. Sigur ca exista termene la care trebuie sa predai lucrarile, dar ai mereu timp sa le faci fara sa te dai peste cap lucrand noaptea.
   In rest... simti foarte bine satisfactia de a trai bine. Salariul iti ajunge pentru orice, nu exista disconfortul din RO cand te duci in Carrefour sau Kaufland si nu stii cum sa cauti al mai ieftin produs. Desi nu pot spune ca arunc cu banii, exista o relaxare mentala in faptul ca stii intrand in Woolworths sau Coles (un fel de Kauflanduri de pe aici) ca iti permiti sa iti iei orice de pe acolo. Sigur ca nu o faci, dar confortul de a trai cu gandul asta te face sa fii foarte relaxat si sa simti altfel viata.
   Am dat luni de permis... fara succes din pacate. Treaba sta asa, permisul romanesc este valabil 3 luni aici. Cum noi am ajuns pe 13 sept., permisul nostru este valabil pana pe 13 decembrie. Asadar m-am inscris sa dau de permis aici. Examenul teoretic, dupa cum am mai spus, e o balarie, foarte usor, cel practic insa...
   Problema este, pe langa condusul pe partea cealalta, faptul ca aici exista niste reguli foarte stricte care in RO nu prea se aplicau. De exemplu, esti obligat ca de fiecare data cand pui frana in trafic, indiferent de motiv, poate opresti la un semafor sau in coloana, sa te uiti in oglinda retrovizoare, lucru cu care nu sunt obisnuit si pentru care m-a depunctat. Apoi, trebuie cam odata la 10 sec. sa te uiti in oglinda retrovizoare... lucru pentru care iar ma penalizat pentru ca nu sunt obisnuit. De asemenea, la fiecare schimbare de banda este obligatoriu sa intorci capul sa verifici unghiul mort al masinii, lucru pe care il mai faceam si in RO dar doar atunci cand nu ma puteam asigura bine din oglinzi. Aici e insa obligatoriu, chit ca ai oglinzi bune. Asa ca iar m-a mai depunctat... Un punct aici, unul pe acolo si gata, nu a vrut sa imi dea permisul, motivul fiind ca uitatul in oglinzi nu este "a doua natura a mea" si l-am citat pe mosul John cu care am dat testul. M-am reprogramat pe 20 noiembrie si sper ca atunci, avand si experienta dinainte si mai conducand masina lui Stefan sa pot sa trec.
   Fie vorba intre noi, exista doua probleme adevarate cu soferia pe aici... in primul rand volanul pe partea cealalta, lucru cu care trebuie sate obisnuiesti ca sa nu intrii din greseala pe la vreo intersectie pe sensul celalalt. De obicei, cand sunt masini pe strada nu e o problema, ca te tii dupa ei, cand esti singur este un pic mai greu si trebuie un pic de atentie. Si al doilea lucru ar fi ca atunci cand ajungi intr-o intersectie trebuie sa te asiguri mai intai din dreapta si apoi din stanga, invers fata de cum e in RO. Din reflex, intorci capul mai intai spre stanga... asta e cel mai greu de prins. Daca la mersul pe banda cealalta trebuie doar atentie la intersectii, asta cu asiguratul mai intai din dreapta e mai greu, cere exercitiu.
   In rest... e liniste in AU. Si e asa de bine... in RO, avand firma mea si mai ales fiind si angajat, alergam mult dupa seriviciul oficial, ajungand acasa dupa 8-9 seara de foarte multe ori. Aici insa, cand s-a terminat programul, nu te mai deranjeaza nimeni, chiar te poti relaxa. Este o cu totul alta atmosfera de care ma bucur din plin.
   Am intrat oarecum in rutina de zi cu zi a vietii australiene.... asa ca experienta mea de emigrant nou se cam incheie. Pot spune ca nu regret nici o secunda alegerea facuta, a fost cu adevarat un moment de inspiratie. Da, este un pas mare, este o decizie greu de luat, dar pentru viitorul nostru este cel mai bun lucru pe care l-am putut face. Ne simtim bine si avem un viitor in fata... simtim ca putem construi ceva. Este un alt sentiment pe care ne bucuram sa il fi descoperit aici. Viva Australia!

The Land Down Under - Status Update

   N-am mai scris de mult... motivul a fost simplu, incepand munca am intrat intr-un program in care nu prea mai am timp de calculator acasa. Ma trezesc la 7 dimineata, plec la munca si ajung acasa pe la 6 si ceva seara. Pana mananc, se face 7 si ceva, iar saptamana asta a fost mai speciala ca in fiecare seara am avut cate ceva de facut cu diferiti oameni si chiar nu am avut timp de net. Adevarul e ca viata aici in AU te cam tine departe de calculator, si personal, nu pot decat sa ma bucur.
   La munca merge bine, firma este una mare, foarte multi angajati (vreo 300). Atmosfera este foarte friendly, chiar imi place. Din pacate, am un laptop Mac, cu care nu am mai lucrat niciodata, asa ca adaptarea e un pic mai grea, dar se face. De asemenea, nici programele de calcul structural nu le cunosc, in tara lucram cu ETABS si Axis VM, aici se lucreaza cu RAPT si SpaceGass. Le-am prins pe amandoua, ca nu sunt complicate, dar evident ca am avut de tras nitel.
   Azi a fost casual day - de obicei ma duc la munca in camasa si pantaloni, fara cravata. Azi insa am fost intr-o camasa mai casual si blugi. De la 4 si jumatate... friday drinks. Au venit baietii cu niste six-pack-uri de bere si am baut o bere-doua cu toti colegii. Au venit si sefii... atmosfera destinsa, glume, rasete...
   Sa nu ma intelegeti gresit, se munceste la alt nivel fata de in RO. Ai 8 ore de munca in care chiar muncesti. Nu exista cafele de o ora sau pauza de tigari care se intind mai mult decat simplul tras de o tigara. Exista dead line-uri stricte si foarte multa munca peste program. Dar si atmosfera conteaza foate mult, iar atitudinea "no worries" a australienilor se vede si aici... se lucreaza mult dar cu calm si intelegere. Si de ce nu, se si petrece bine cand e vorba de petrecut.
   All in all... viata in AU are clar alta savoare decat in RO. Stiu, multi dintre voi veti zice ca atata timp cat ai bani si in RO e frumos. Si chiar este, pana la un punct insa. Si din pacate, acel punct il simti zilnic in traficul din oras, in poluare, in atitudinea oamenilor, a functionarilor publici, a colegilor de munca, a partenerilor de afaceri, a sistemului medical, a sistemului educational... mai e mult de munca pana cand se va atinge un nivel al civilizatiei care sa poata fi macar comparabil.
   De ce m-as putea plange? De trei chestii... in primul rand, mustele. Mama lor de muste ca multe sunt si enervante la culme. Al doilea, netul fix de acasa.... merge OK, dar nu se compara cu ce e in RO. Si al treilea... footy. Nu ma pricep, nu stiu echipele, vedetele, habar nu am si astia discuta meciurile pe la toate intalnirile si eu ma cam uit ca boul. In rest, imi place Australia. Sa traiasca!

The Land Down Under - First interview, first job

   Dupa cum spuneam, luni am avut primul interviu cu angajatorul, caci pana acum vorbisem doar cu recrutorul. Interviul era la ora doua, locatia nu era departe, undeva in Balcatta, doar ca nu aveam autobuz direct, trebuia sa schimb odata. De pe la ora 12 m-am dus si am mancat ceva, apoi mi-am facut freza, m-am parfumat, mi-am luat costumul, m-am aranjat, imi printasem de aseara CV-ul (ca nestiind adresa la care voi locui aici, nu am putut veni cu el printat din RO), am luat si scrisorile de recomandare si scrisoarea de la EA (ma gandeam ca poate imi trebuie, desi nu am aratat-o pana la urma, ca nu a fost necesara). Am mai pus o copie dupa scrisoarea de grant de la viza si la ora 13 fix eram in statie la autobuz. Am luat 371 pana aproape de Warwick, unde am coborat si m-am pus sa astept autobuzul 428. Ajunsesem pe la si un sfert, trebuia sa astept cam un sfert de ora dupa 428 care facea apoi 10 minute, deci ajungeam pe la fara 20, exact asa cum mi-a recomandat si recrutorul. Trec mai multe autobuze, chiar cand se apropia ora la care trebuia sa vina, trece un autobuz pe care scria mare in fata 000 - Not in service. Aici, daca nu ii faci semn cu mana, autobuzul nu opreste in statie, asa ca nici asta nu a oprit si dupa ce a trecut de mine, ma uit pe spate si scria 428. M-au luat toti dracii, mama lui de autobuz. Da-i iar repede cautare pe Google Maps, sa vad cand vine urmatorul, in 10 minute venea un 427 care mergea tot prin zona aia, si ajungea la fara 10, cu 5 minute de mers pe jos de la statie.. eram cam la fix. Noroc ca de data asta pe autobuz nu mai scriau balarii, ci scria ce trebuie, asa ca m-am urcat rapid si am ajuns cu bine la fara 5 intrand pe usa.
   Cladire mare, firma mare, cu peste 100 de angajati, m-am dus la receptie, i-am zis ca am o intalnire cu HR Manager si Lead Engieerul, fata de acolo m-a rugat sa astept putin si in 5 minute au venit cei doi. M-au condus in sala de conferinte unde ne-am asezat la masa si au inceput sa ma ia la intrebari. In primul rand, voiau sa stie ce am lucrat prin RO... le-am povestit, adaugand pe langa detaliile tehnice (cu ce programe am lucrat, ce gen de cladiri am facut) si cateva detalii din spatele proiectarii (zisesem ca am fost Lead Engineer pe anumite proiecte, adica am condus proiectul) adica sicane dintre constructor si proiectant, mici povesti cu modificari care au aparut dupa ce proiectul a fost predat (de exemplu schimbarea functiunii cladirii), chestii de genul asta. Chiar s-au mirat ca stiu d-astea, adica chestii care nu tin neaparat de proiectarea de structura in sine, cred ca astea le-au aratat mai mult ca stiu despre ce vorbesc decat faptul ca stiu sa folosesc AutoCAD sau ETABS.
   Mi-au povestit si ei ce cauta, practic aveau nevoie de un Senior Engineer care sa mentoreze cativa Juniori si sa conduca o echipa la realizarea unor proiecte - acum aveau de facut de exemplu niste birouri pentru companiile de minerit de prin Port Headland si Karratha. Compania este mare, una dintre cele mai mari din Perth, iar faptul ca lucrasem pana acum in colaborare cu un inginer de care auzisera, ba chiar care le facea lor verificare de proiect a contat enorm.
   M-au intrebat si ce prospecte de viitor am, au fost foarte incantati cand le-am spus ca doi ani trebuie sa muncesc in WA conform contractului de sponsorizare pe care il am cu guvernul WA, imi ziceau ca au avut probleme cu ingineri care au plecat catre Melbourne sau Brisbane. S-au interesat si de ce am venit in Australia, de cum e viata prin Romania... lucruri de genul asta. Per total, o conversatie foarte placuta, oamenii destul de calzi si prietenosi. La sfarsit mi-au multumit pentru ca am venit si au zis ca o sa ma anunte prin agentul de recrutare care ma adusese aici de decizia lor.
   Dupa ce am iesit, l-am sunat pe agent si i-am povestit cum a mers, el a zis ca ii mai lasa cam jumatate de ora si apoi ii suna. Imediat cum am terminat, stateam in statia de autobuz si ma suna Simona, fusese cu Mihaela si cu o prietena de aici la shopping (prietena de aici avea masina) si la intoarcere se uita pe geam si a vazut firma unde fusesem eu la interviu, asa ca voia sa vada daca am terminat. A fost la fix, au oprit si m-au luat si pe mine si am mers la prietena asta acasa care ne-a omenit cu o ciorba de fasole cu ceapa... o minunatie. La ei am gasit multe bunatati romanesti, am mancat untura cu paine cum nu mai mancasem din tinerete...
   Absolut minunati romanii pe care i-am cunoscut aici... ne-au ajutat foarte mult, atat cu lucruri pentru casa (aproape tot mobilierul il avem de pe la ei) cat si cu sfaturi si chiar cu recomandari pentru joburi pe aici.
   Pe la mijlocul ciorbei m-a sunat recrutorul si mi-a zis ca in principiu vor sa imi faca o oferta, dar nu se hotarasc inca daca sa ma bage la rezidential sau comercial (practic, ei au firma impartita, unii fac blocuri si case - astia sunt rezidentialul, altii fac magazine si birouri - astia sunt comercialul si mai sunt unii cu industriale) asa ca se mai gandesc pana maine. Am fost foarte bucuros, nu ma asteptam sa am chiar asa succes din primul interviu.
   Am ajuns acasa unde seara am baut o bere cu vecinii si ne-am uitat la un episod de Top Gear.
   Marti de dimineata, liniste. S-a facut 10, nici un telefon. Se face 11, tot nimic. Abia pe la 12 fara ceva, ma suna recrutorul sa imi spuna ca s-au hotarat, ma vor la comercial si ca mi-au facut o oferta. Ma intrebasera cam ce salariu as vrea si le zisesem intre atat si ATAT. Mi-au oferit direct ATAT, deci am fost mai mult decat multumit. Le-am zis ca accept oferta si ca sunt diponibil de luni. Recrutorul m-a felicitat si mi-a zis ca revine cu un telefon. A sunat iar dupa o jumatate de ora sa imi spuna ca aia sunt de acord dar ca trebuie sa fac un consult medical - medicina muncii - just a formality si ca nu pot incepe pana cand nu trec de controlul asta medical. De acum incolo, o sa ma caute ei, el recrutorul si-a terminat treaba, m-a mai felicitat odata si m-a rugat ca daca vreodata o sa imi caut alt job sa ii dau un mail tot lui mai intai, ca o sa imi gaseasca el ceva cu siguranta. I-am multumit si eu.
   Asadar, cam asta e situatia. Suntem aici de pe 13 septembrie, azi e 24 octombrie si iata ca am reusit sa imi gasesc primul job... a durat o luna si jumatate sa zic, deci se poate. Este foarte greu de spart bariera agentilor de recrutare, care nici nu se uita in CV-uri, aici cei de la Hays sau CivilJobs.com.au fiind notorii.
   Programul de munca este de la 8 si jumatate la 5 seara, 8 ore de munca si o jumate de ora pauza de masa. Sper sa ma descurc binisor, din ce am observat pana acum proiectarea in Perth nu este tocmai dificila, este chiar mai usoara decat in RO, dar are cateva materiale si tehnici specifice pe care nu le cunosc inca dar sper sa le pot prinde destul de repede. 
  

The Land Down Under - Weekend

  A venit din nou weekendul... impulsionati de vremea frumoasa, am iesit sambata din casa si ne-am indreptat catre Hillary's. Mai fusesem aici si in primele zile dupa sosirea noastra, dar voiam sa mai mergem pentru ca sunt foarte multe magazine si cafenele, se poate face si plaja, exista si un waterpark si chiar si un acvariu. Voiam foarte mult sa ne cumparam alti ochelari de soare, cu niste lentile adaptate la ultravioletele de pe aici, soarele fiind mult mai puternic in Australia decat in Romania. Aveam noi ochelari de soare din RO, dar erau foarte stabi, luati de prin mall-uri si nu oarecum profesionisti cum iti trebuie aici.
   La Hillary's, dupa ce am facut shoppingul de rigoare ne-am asezat sa mancam ceva - am incercat "american ribs", sunt mare fan al ribs-urilor facute cum trebuie, dar astea "americane" nu m-au dat pe spate deloc, desi trebuiau sa fie sweet and sour au fost doar sweet, foarte sweet chiar. Nici cartofii prajiti nu mi-au placut in mod extraordinar, dar tendinta asta am mai observat-o si pe la alte fast food-uri, ii taie prea grosi si ei obtin un gust undeva intre cartofii prajiti si cei wedges. Personal, imi placeau mai mult cartofii prajiti de pe la McDonalds sau KFC din RO (la KFC cartofii sunt la fel de nasoli, la McDonalds nu am ajuns inca, dar o sa incerc). Per total, OK mancarea, dar nu extraordinara, aici pot spune cu mana pe inima ca ribs-urile pe care le fac eu cu mana mea sau cu mana sotiei (da, stiu, radeti, da are Simona un talent...) ies mult mai bune.
   Dupa ce am mancat, pentru ca nu prea ne venea sa stam la soare, ardea cam tare, ne-am dus la acvariu - aquarium in engleza. Intrarea costa 28$/persoana, destul de scump, trebuie sa recunosc, dar merita fiecare cent. Punctul de atractie este un bazin imens in care inoata foarte multi pesti, de la pesti mici colorati ca niste zebre pana la ditamai rechinii (cel mai mare are 3,5m) si broaste testoase. Ce este cu adevarat spectaculos este faptul ca au un tunel subacvatic prin tot bazinul asta prin care mergi (de fapt nici nu mergi, pentru ca au un moving sidewalk - trotuar mobil), decat stai si casti gura si te plimba el. Foarte spectaculos, pestii vin practic pana la cativa centimetrii de capul tau. Rechinii uriasi si mai ales pisicile de mare - celebrele stingray's care l-au omorat si pe Steve Irwin sunt foarte spectaculoase.

     Dupa acest tur subacvatic, am vizitat si restul acvariului, cu o gramada de acvarii mici cu tot felul de pesti, caracatite si serpi. Exista chiar si un bazin plin de star-fish - stelute de mare pe care oricine le poate lua in mana si examina.

   Exista si un bazin plin cu stingray's, foarte spectaculos modul in care inoata pisicile astea de mare.
   Dupa acvariu, ne-am mai plimbat prin Hillary's si am mai mancat o inghetata. Foarte frumoasa atmosfera... sunt niste locuri superbe prin Perth-ul asta, jos palaria.

The Land Down Under - Working all day long

   Nu am mai scris de cateva zile, motivul fiind ca nu am avut ce povesti, am stat pe langa casa, fiind ocupat cu lucrul. Poate singurul lucru interesant care s-a intamplat a fost ca am fost sunat din nou de recrutorul care m-a sunat si data trecuta si de data asta a gasit un job si pentru mine, luni am un interviu direct la angajator... sa vedem cum o fi. In rest, doar stat pe langa casa si muncit la proiectele pe care le am, dupa cum spuneam.
   Viata in Australia are o alta ritmicitate fata de cea din Romania... este mult mai linistita. Daca in Romania putea oricand iesi la o bere la crasma din coltul strazii sau in centru, aici, mai ales din cauza orasului care este imens, este foarte greu sa faci acelasi lucru, mai ales cand nu ai masina, cum suntem noi. Autobuzele nu mai circula dupa 11 noaptea, asa ca de obicei o noapte prin vreun club vine insotita si de o calatorie cu taxiul, un drum din centru pana la noi aici costand peste 50 de dolari, in conditiile in care un plin de benzina la masina costa 70-80 de dolari la o masina normala. Foarte scump taxiul pe aici, asa ca ne limitam la transportul in comun. Si daca poti merge in centru sa bei o bere cu ceva prieteni, sa faci 45 de minute cu autobuzul dus - intors iti cam ia cheful, mai ales ca berea o poti bea si acasa. Asadar serile din timpul saptamanii sunt in general petrecute at home, in familie cum s-ar zice. Aici avem noi noroc, deoarece avem vecinii aproape si putem bea seara o bere cu ei, mai avem cu cine interactiona, e totusi o treaba buna.
    Cat despre job... trebuie sa recunosc ca este greu sa treci de hatisul firmelor de recrutare. Din pacate, foarte multi agenti de recrutare habar nu au de partea tehnica a aplicatiei - indiferent de meserie. La mine in proiectare asta s-ar traduce cam asa: sa zicem ca un angajator a facut rost de un proiect mare pentru un cartier de case. Si cere la o firma de recrutare sa ii caute un structural engineer ca el are de facut multe case. Recrutorul pune anuntul pe net si cand vin CV-urile, parerea mea e ca da un simplu search (CTRL+F) si cauta cuvantul cheie "homes". Daca la tine in CV nu scrie asa ceva, nu esti bun. Nu conteaza ca tu ai facut zeci de blocuri, lucrari mari, si cu alea te lauzi in CV, nu cu parlitele de case, si ca si pentru angajator ar fi mai bine ca odata ce termina cu casele de facut, poate urmatorul proiect o sa fie altceva, nu case, si sa ai un inginer cu o experienta mai larga ar fi minunat, nimeni nu se uita si nu sta sa gandeasca ce exact poti face tu. Din cauza asta esti nevoit ca atunci cand depui un CV la un job, sa il customizezi, sa fii sigur ca ce scrie acolo ca se cauta apare si la tine in CV. Scrie acolo casute, pui si tu casute, chiar daca sunt o balarie din punctul devedere al proiectantului pe langa lucrarile adevarate de inginerie. Din pacate, asta inseamna multa munca de ghicire pur si simplu a ce exact vrea recrutorul sa auda, sperand in secret ca odata ajuns in fata angajatorului adevarat o sa poti sa demonstrezi cu adevarat daca stii ceva sau nu (pentru ca si aici exista posibilitatea sa ajungi tot la departamentul de Human Resources al firmei unde o sa dai peste alti recrutori care desi sunt mai deschisi iar casca ochii mai mult la chestiile poate neesentiale pentru meserie - de exemplu experienta australiana in defavoarea skill-urilor adevarate).