Motivele

   Sfatuit de colegii de pe forum, pentru a nu pierde din vedere odata ajuns in Australia motivele pentru care am ales plecarea definitiva din Romania, am sa le notez aici pentru a imi servi si mie ca reminder in zilele cand poate Australia nu o sa mi se mai para asa de roza.
   Lucrand ca inginer constructor in Romania si castigand binisor, motivul financiar nu a fost neaparat cel determinant. Pe parte financiara, cel putin pentru mine, nu ma deranjeaza suma de bani castigata lunar sa zicem in Romania, ci orele de munca depuse pentru a aduce acea suma de bani. Sigur, poate suna ca si cand vreau sa muncesc mai putin pentru mai multi bani. Si in definitiv, asa si e. La noi in Romania insa, salariul mai intarzie, cate-odata si cu lunile, motiv pentru care mi-am pornit si propria afacere dupa o anumita perioada. Iar asta nu merge decat daca lucrezi de la 7-8 dimineata la 8-9 seara. Imi place mult ceea ce fac si muncesc fara sa simt neaparat oboseala, dar tinand cont ca incepem cat de curand sa "proiectam" si un copil, sa ajungi acasa la un 8-9 seara nu mi se pare a fi cel mai ideal mod de a iti creste si educa un copil. In aceasta speta, imi doresc de la AU sa pot lucra la un job normal, unde sa pot trai din salariu la un program decent de munca pentru a simti si viata de pe langa orele de munca. Afland si de la Simona, care e educatoare, ca cei mai inteligenti copii mici sunt cei de care se ocupa personal parintii, nu neaparat cei pe care ii cresc bone peste bone ca parintii sunt mari jmecheri si nu au timp, decizia de a lucra sa zicem de la 9 la 5 a fost relativ usor de luat... dar din pacate, in Romania e greu cu asa ceva.
   Pe de alta parte, un copil aduce si o serie de responsabilitati, din care poate cea mai importanta e sa ii oferi o educatie si o crestere care sa il ajute si pe el sa reuseasca in viata poate chiar mai multe decat voi reusi eu. Pentru asta, sistemul nostru de educatie este din pacate, mult sub-standard. Sigur, daca te ocupi si suplimentezi orele de scoala cu meditatii, cu exercitii acasa si asa mai departe, lucrurile pot merge binisor, dar totusi, subfinantarea face ca profesorii buni sa fie de mult plecati prin strainatate si sa te chinui binisor pana sa iti poti inscrie copilul la o scoala sau o gradinita unde mai sunt totusi cativa profesori care macar stiu ce e aia pedagogia. La gradinita de exemplu, Simona avea zilnic 25-30 de copii, numai pana ii pui pe toti pe scaunele sa faci o lectie cu ei si pana ajungi la ultimul deja primul s-a plictisit si face urat... lucrurile sunt urate si perspectivele educatiei unui copil sunt destul de sumbre.
  Mergand mai departe, trec la sistemul medical... recent, am avut o criza de rinichi (pietre) si am facut la 3 si ceva dimineata un spasm muscular care a facut muschiul sa se blocheze si sa nu se mai relaxeze. Asta imi dadea niste dureri cumplite, nu mai puteam sta in nici o pozitie, ma tavaleam practic de durere. Sunat la 112, dat adresa tot, dupa 45 de minute de asteptare, m-am imbracat cu chiu cu vai, m-am dus jos, luat taxiul si mers la Floreasca la spital (taxiul face 7 minute de la mine de acasa, locuiesc in Tei) unde in jumatate de ora m-au rezolvat cu o injectie cu calmante. Am intrebat la receptie care e faza cu ambulanta, raspunsul fiind unul care doamnei de la ghiseu i se parea normal: "Sunteti barbat tanar sub 30 de ani... nu sunteti pe lista de prioritati". Sigur, o fi normal intr-un fel, dar faptul ca sistemul medical nu ma serveste pentru ca nu are destule ambulante nu ma incalzeste cu nimic... am avut noroc ca problema mea era minora, daca era ceva mai grav... cine stie. Exemple as mai avea... un copil pierdut pentru ca dupa doua vizite la spitalul din Vaslui i s-a spus ca are o simpla raceala si noaptea, dupa o criza severa, la spitalul din Vaslui i s-au dat trei pastile si a fost trimisa acasa unde evident ca ii era rau, asa ca a dus-o sotul ei cu masina in 3 ore de la Vaslui la Bucuresti unde dupa 2-3 ore a pierdut copilul... as putea continua dar cred ca e suficient, sunt convins ca vedeti si dvs., dragi cititori, la televizor destule exemple...  Mizeria din sistemul medical este crunta in Romania, Doamne fereste sa ai probleme sau ala micu sa se nasca cu vreo prostie...
  Termin cu civilizatia in sine... fiind patron de firma dau des cu nasul de institutiile statului... fete acre, raspunsuri rastite, acte peste acte care sa corecteze alte acte care erau bune luna trecuta da s-au schimbat intre timp, facturi taiate si neachitate la timp, desteptaciunea romanului care stie sa faca de toate trecand peste faptul ca habar nu are ce e aia, incalcarile flagrante ale legilor de decenta de catre oricine, oricand, fara consecinte, un sistem juridic unde dai in judecata azi si termenul de judecata e peste un an, avocati care vin la proces la termen si te intreaba pe tine despre ce e vorba in cazul tau, ca ei au uitat de data trecuta si nu isi mai baga nasul in dosar, ca na, ei sunt jmecheri, politisti care sunt mari jmecheri si impart dreptatea desi ei sunt primii la tot felul de gainarii... si as putea continua in ritmul asta o gramada, dar cred ca e suficient. Sper ca in Australia sa simt macar civilizatia, este poate cel mai important lucru.
   Sunt convins ca va regasiti si voi, dragi cititori, in multe din motivele sau situatiile descrise de mine mai sus. Concluziile si le trage fiecare cum crede... eu am ales sa parasesc aceasta tara minunata numita Romania... din multe puncte de vedere, Romania este o tara frumoasa, superba, dar asta nu inseamna ca este singura tara frumoasa si superba din lume. Sunt convins ca o sa ma simt bine in Australia chiar daca nu o sa se schimbe decat 10% din cele pe care le-am scris mai sus... tot o sa fie mult mai bine ca la noi. Succes si voua!

Bilete de avion

In sfarsit, a venit ziua cea mare... ieri seara, ne-am strans in fata a doua laptopuri impreuna cu prietenii nostrii si, dupa ce cautasem in prealabil, am luat in sfarsit biletele de avion. Am folosit site-ul www.skyscanner.ro pentru a cauta bilete pe la mijlocul lui septembrie, cum ne gandisem noi dinainte. In principiu, din Bucuresti catre Perth sunt 3 rute... prima, cu Tarom sau Turkish Airlines pana la Istanbul, de acolo cu Emirates la Dubai si apoi din nou cu Emirates la Perth. A doua e din nou cu Tarom sau Turkish la Istanbul, de acolo cu Singapore Airlines la Singapore si apoi din nou cu Singapore Airlines la Perth. A treia e cu British Airways la Londra, de acolo tot cu British la Singapore si tot cu British la Perth. Mai e si o a patra varianta, cu Qatar Airways la Doha si de acolo la Perth, deci e un zbor cu o singura escala, dar e foarte scump, sare de 1000E, asa ca pentru noi a cazut direct.
Cea mai ieftina e prima varianta, si pe ea am mers si noi, pretul unui bilet a fost de 745 de euro. Site-ul skyscanner e de fapt un site de comparatie a preturilor de bilete de avion intre vreo 5-6 alte site-uri. Rezervarea finala a biletelor am facut-o pe airtickets24.com. Pentru noi, partea urata este ca zborul care avea escalele scurte s-a vandut rapid si au scumpit biletele, asa ca daca vrei sa stai cam o ora si jumatate intre zboruri trebuia sa scoti cam 900E din buzunar... scump domle, scump. Asa ca noi am luat cele mai ieftine care erau, cu o escala de 1 ora si jumatate in Istanbul si una de 9 ore in Dubai... zborul decoleaza la ora 16:35 din Romania cu Tarom-ul si face o ora si 5 minute pana la Istanbul. Apoi, pauza de la 17:40 pana la 19:25, apoi se decoleaza catre Dubai unde se ajunge la ora locala 00:40. Pauza lunga de data asta, zborul de Perth decoland la ora 10:05 catre Perth, unde ajunge la ora 00:55. Aeroportul din Dubai are un duty-free faimos, lu Simona ii cam face cu ochiul, dar totusi orele tarzii din noapte si mai ales ca o sa avem o noapte pe care o sa o pierdem pe scaunele din aeroport... o sa fim praf de oboseala. Gandindu-ma un pic in perspectiva, imi e cam frica de jet-lag, dar totusi, tinand cont ca o sa ajungem hai sa zic la 1 noaptea in aeroport, pana iesim se face 2, pana ajungem la hotel se face probabil un 2 jumate spre 3 si ne bagam direct la somn, sper sa nu fim totusi prea omorati de diferenta de fus orar.
Astea fiind zise am dat vestea la parinti... i-a apucat tremuriciul. Adevarul e ca pe masura ce se apropie plecarea devine din ce in ce mai clara si despartirea de prieteni si parinti si e un sentiment care incepe sa te loveasca inca inainte de a pune piciorul pe scara avionului... mergem inainte cu credinta ca totusi in Perth viata va avea o alta calitate si ca despartirea de parinti nu va fi chiar asa de lunga, speram sa ii aducem dupa noi in vizita cat de repede ne vom putea permite.
Cam atat despre partea asta a emigrarii... se apropie marele moment!