The Land Down Under - A car

   Inca de cand am ajuns in Perth am descoperit ca modul de trai de aici este diferit fata de cel din Romania. Lucru logic ati putea spune. Sigur, asa este, doar ca pentru noi, cei care am venit aici pe un buget mai restrans, aceasta diferenta a venit cu cateva neajunsuri, poate cel mai mare dintre acestea fiind tocmai marimea orasului Perth.
   Desi ca populatie este poate un pic mai mic fata de Bucuresti, ca suprafata este de peste 20 de ori mai mare (Bucurestiul are 285kmp in timp ce Perth-ul are 5836kmp). Motivul este simplu, aici foarte putina lume sta la bloc - practic doar prin zona centrala - in rest lumea sta la casa. Acest lucru aduce cu sine trei probleme - in primul rand ca sa ajungi de la A la B timpul calatoriei este maricel (pentru a traversa orasul faci peste doua ore cu mijloacele de transport in comun - poate chiar mai mult daca nu reusesti sa folosesti trenul si mergi doar cu autobuzul), in al doilea rand nu prea iti permiti sa traiesti in nord si sa lucrezi in sudul orasului de exemplu (faci peste o ora mergand cu masina pe autostrada - adica nu stai in trafic ca in Bucuresti si tot dureaza) si trei, nu exista magazine mici de cartier.
   Pentru noi, ca nou veniti, in special ultima treaba ne-a deranjat multicel. Daca stai in centru, atunci da, poti oricand sa cobori din bloc si gasesti aproape un magazin de unde sa iti iei o paine sau ceva maruntisuri de genul asta. Dar daca stai in suburbii, atunci nu exista astfel de magazine. Absolut deloc. Deci, pentru orice cumparaturi trebuie sa mergi la un shopping centre. Care de obicei nu este tocmai peste strada - ci la vreo 15-30 de minute cu autobuzul. Evident ca existand distanta asta nu iti convine sa te duci zilnic, asa ca atunci cand te duci tinzi sa ai multe de cumparat si deci, multe de carat acasa pe autobuz. Adaugand la acest hai sa zic disconfort faptul ca daca ai vreo problema un spital este la peste jumatate de ora de mers cu masina sau sa iesi si tu sa vezi orasul inseamna un mers de o ora cu autobuzul dus si inca una intors (care autobuze, in weekend vin o data pe ora si care, din cauza marimii orasului nici nu acopera toate zonele in acelasi mod in are o face RATB-ul in Bucuresti) descoperi rapid nevoia de a avea o masina.
   Asa am patit si noi... asa ca inca din primele zile de Australia am inceput sa ne gandim la o masina. Cum insa eram pe buget redus si nici nu stiam cand ne vom gasi servici, am stat si doar ne-am uitat, rugandu-ne de bunii nostrii vecini cand aveam cate o nevoie sau cand mergeau ei la shopping sa ne ia si pe noi. Acum insa, ca ne-am angajat, a venit timpul sa ne cumparam si o masina.
   Buun. Si s-a pus intrebarea - sa cumparam una la un 3-4000$ cu banii jos sau sa luam una la un 14-15000$ in rate? Facand un calcul am ajuns la concluzia ca o rata la masina aici este mai mult decat suportabila, mai ales tinand cont de faptul ca de castigat castig binisor si ca totusi 15000$ inseamna cam 30% din salariul mediu australian anual (cu alte cuvinte, comparand cu Romania, la un salariu mediu de 500 de Euro/luna care inseamna 500*12=6000Euro pe an - 30% din acesta inseamna 2000 Euro - deci un credit de 15000$ aici este echivalentul unuia de 2000Euro in Romania) am ajuns la concluzia ca se merita sa ne cautam o masina mai buna cu care sa avem cat mai putine probleme mai ales ca pe aici serviciile sunt foarte scumpe (ora de manopera la un service auto este in jurul valorii de 100$).
   Problema pentru noi era insa ca nu lucram decat de doua saptamani. Un mail la banca ne-a lamurit rapid - trebuie sa avem minim 3 luni lucrate daca vrem sa discutam cu ei despre orice tip de credit. Dar, la dealerii auto de pe aici se ofera finantare prin tot felul de agentii oarecum nebancare, asa ca am fost sfatuiti sa ne interesam. Cum insa nu stiam exact la care, ca sunt foarte multi, l-am luat si eu la rand pe cel mai proeminent dintre ei (adica singurul de care auzisem ca isi facea foarte multa reclama - John Hughes), m-am uitat pe site la el, am vazut ca avea o masina cum imi doream eu la Second Hand - mi se pusese pata inca din Romania pe Nissan Dualis (Qashqai i se zice in Europa - dar este foarte scump, trece de 20.000$ chiar si second hand) sau pe o Honda Accord (Accord Euro ii zice aici la modelul care este pe la noi - australienii au alt Accord care nu mi se pare la fel de frumos ca cel de la noi - asta se gasea in jurul a 15000$ cum ne propusesem noi) si am dat un telefon. Omul m-a tot vrajit ca sa vin acolo ca se rezolva cu finantarea. Masina - o Honda Accord Euro Luxury era aproape 17000$ - cam mult totusi si parca nu eram chiar asa de convins... mai cautand am reusit sa gasesc la alt dealer (unul aproape de noi, ca John Hughes e in sud si noi stam in nord) o Honda Accord Euro asa cum voiam la un pret mai mic - am dat rapid deci un telefon. Asta se intampla vinerea trecuta. La telefon i-am explicat omului problema mea, ca eu nu pot sa iau credit de la banca pentru ca nu lucrez decat de doua saptamani si omu mi-a zis, OK, zi-mi la ce companie lucrezi si ce salariu ai si pun eu o intrebare la baietii de la finantare cu care lucram noi. M-a sunat mai tarziu ca a vorbit si ca imi ofera finantare fara probleme chiar si fara avans la masina, deci sa ma duc sa o vad. Sambata dimineata m-am dus cu Stefan sa vad masina, o Honda Accord Euro neagra metalizat, full option - are pana si navigatie - care arata foarte bine atat la exterior cat si la interior. Am facut un test drive - motorul este de 2,4L DOHC pe benzina, cutie automata tip-tronic... ce sa mai, chiar mi-a placut mult, asa ca am semnat precontractul. Nu am putut sa iau masina acasa pe motivul ca fiind sambata, bancile sunt inchise si dealerul nu se poate duce cu actele mele la banca, asa ca ramane pe luni. De asemenea, omul mi-a zis ca masina are garantie 3 luni - asa e legea in Australia, daca vinzi ca dealer o masina cu peste 4000$ esti obligat ca 3 luni sa ii dai garantie, dar daca vreau pentru 2200$ ei imi pot oferi si o garantie pe 3 ani sau 200.000km. Tinand cont ca masina e totusi SH, am preferat sa iau si garantia asta, dar am mai negociat cu ei si mi-au redus pretul la 1800$. A ramas sa ma sune ei luni cand sunt actele gata si sa vin sa iau masina.
   Luni pe la pranz, suna telefonul, totul e gata, ma pot duce sa o iau. Asa ca am plecat mai repede de la munca (desi dealerul e relativ aproape, autobuzul ocoleste foarte mult incat de la munca pana acolo am facut cam o ora si 20 de minute, trecand si pe langa casa unde m-am intalnit si cu Simona - ea nu vazuse masina inca, ma lasase pe mine sa imi fac damblaua cu masina si ne-am dus la dealer. Acolo am semnat 4-5 acte (contractul de finantare, de vanzare cumparare, asigurarea si alte astfel de chestii) si gata, dupa o jumatate de ora aveam masina.
   Cred ca ce ne-a impresionat in tot acest proces al cumpararii masinii este lipsa birocratiei si usurinta in a obtine un credit. Ca acte mi s-a cerut doar un fluturas de la munca si o copie dupa pasaport si permisul de conducere, nimic altceva. Faptul ca poti de vineri pana luni sa iti cumperi o masina facand si credit mi s-a parut de-a dreptul fenomenal, in Romania imi crestea barba pana obtineam vreo finantare de la banca pentru o masina si semnam la acte de ma saturam. Intr-adevar, e altfel viata la canguri aici si parca pe zi ce trece descoperim ca tot sistemul este gandit pentru oameni si nu pentru a iti face viata amara ca in Romania.